Lost reprezintă povestea unor vieţi, sau, personalizat, a vieţii fiecăruia dintre noi. E poate singurul lucru pe care fiecare dintre noi şi l-a imaginat, mai mult sau mai puţin plauzibil. Am intuit ca ni se va spune propria poveste într-un mod pe care nu l-am mai întâlnit. Suntem tentaţi la dezamăgire atunci când în 2 ore nu ni se spune de fapt ceea ce am fi vrut să auzim. Am fi vrut ca totul să fie mai clar, mai palpabil. Dar este viaţa clară? Este permanent previzibilă? Aduce mereu ceea ce ne dorim noi de la ea? Nu suntem doar prizonierii propriei existenţe aşa cum ei au fost prizonierii temporari ai Insulei?
Povestea individuală a personajelor justifică nuanţa de “Soap opera” din marele final. Soap, dar cu bule mari.
